Pomi vindecători

Pădurea este un medic desăvârşit. Ne oferă umbră în zilele caniculare, linişte, oxigen, vapori cu rol terapeutic, frunze, fructe, flori şi scoarţă din care putem prepara remedii. Dar copacii ne vindecă şi prin simpla lor prezenţă. Stând sub ramurile unui arbore, primim un anumit tip de energie care acţionează asupra diferitelor organe, reglându-le funcţiile. Metoda se numeşte silvoterapie şi este cunoscută încă din antichitate. Copacoterapia este recomandată atât omului sănătos, pentru întărirea organismului, combaterea oboselii şi a stresului, cât şi celui bolnav. Iată câţiva arbori-medici care ne vindecă prin simpla lor prezenţă.

Sprijiniţi-vă de copaci!

Unii arbori ne atrag, alţii ne produc emoţii negative. Fiecare dintre noi îşi poate găsi copacul care i se potriveşte, a cărui energie o va resimţi şi astfel îi va fi de folos. Tehnicile moderne de măsurare au pus în evidenţă o activitate bioenergetică deosebit de intensă în interiorul ecosistemelor împădurite, astfel încât silvoterapia începe să fie recunoscută ca o metodă eficientă şi gratuită de tratament. Efectele revigorante ale pădurii pot fi constatate atunci când, după o drumeţie de 3-4 kilometri prin pădure, suntem mai odihniţi decât înainte de a depune acest efort. Silvoterapia are efecte tămăduitoare, dar şi preventive în bolile nervoase, surmenaj, astenie, hipertensiune arterială, obezitate, insomnie, bronşită cronică, astm bronşic. Ca orice organism viu, fiecare arbore are un bioritm al său, cu ore de repaus şi ore de maximă activitate biologică. În perioadele în care activitatea lor e mai intensă, arborii au efecte terapeutice maxime. Energia pozitivă este proprie mesteacănului, stejarului, pinului, castanului, arţarului, teiului, frasinului, salciei. Aceşti arbori ne alimentează cu energia lor vitală, motiv pentru care îi întâlnim frecvent în preajma locuinţelor. Arborii cu energie negativă sunt plopul, plopul tremurător, bradul, platanul, mălinul, arinul. Absorb energia din corpul omului şi, odată cu ea, extrag şi durerea, eliminând astfel din organism energia dăunătoare.

Pentru a ne reface din punct de vedere energetic şi emoţional, vom alege doar copacii sănătoşi, cu scoarţa fără umflături sau cicatrice. Nu trebuie decât să stăm câteva minute sub un copac, la anumite ore şi chiar să ne lipim de trunchiul lui.

Mesteacănul absoarbe supărarea

Dendroterapia (silvoterapia, copacoterapia) nu are aceleaşi efecte în toate regiunile globului şi în toate perioadele anului. Iarna, potenţialul energetic scade pînă la 50-70% la copacii cărora le cad frunzele, iar la cei care sunt tot timpul verzi, se micşorează cu 15-25%. Se spune că fiecare om are copacul lui, de care se simte ataşat. Este acel arbore faţă de care simţim o stare de simpatie şi de bine. Alţii îl identifică prin metoda biolocaţiei (nuieluşa de alun). Fiecare specie de copac are proprietăţile sale terapeutice asupra organismelor vii, dar se influenţează şi între ele. Acolo unde plopul creşte lângă un mesteacăn, vom vedea că, pe partea dispre plop, ramurile mesteacănului sunt mai puţine, iar celelalte sunt întinse în partea opusă. Acestea deoarece energia plopului paralizează energia mesteacănului. Mesteacănul are o energie blândă, cu efect liniştitor. Este un arbore căutat mai ales pentru descărcarea supărărilor, a stresului. Cine se lipeşte de trunchiul mesteacănului şi zăboveşte aşa preţ de cîteva minute, va pleca mai uşurat sufleteşte. Perioada de vârf a acestui copac este dimineaţa, între orele 4 şi 8. Mesteacănul are acţiune diuretică, antiinflamatorie, bacteriostatică, stimulator al secreţiei gastrice, bilei şi fermenţilor digestivi, favorizează eliminarea acidului uric şi a colesterolului, se pare că are puterea de a dizolva pietrele la rinichi. Seva mesteacănului are cea mai mare putere terapeutică. Scoarţa lui este febrifugă. Infuziile din frunze de mesteacăn sunt eficace contra gutei şi reumatismului. Mesteacănul, indiferent de specie, este perfect pentru reglarea sistemului nervos, detoxifiere şi sporirea imunităţii. Frunzele stimulează creşterea părului, reglează circulaţia sanguină periferică, purifică pielea.

Stejarul, copacul inimii

Stejarul este în repaus între orele 14 şi 16, mai activ fiind între orele 21 şi 3 dimineaţa. Energia stejarului este puternică, de aceea, persoanelor agitate, nervoase nu li se recomandă să stea prea mult în preajma stejarului. În prealabil, se pot odihni sub un plop tremurător, pentru a se linişti, apoi se pot apropia de stejar, pentru a absorbi energia acestui copac. Stejarul vindecă şi prin compoziţia scoarţei, a frunzelor şi a substanţelor volatile emanate. Un singur hectar de pădure de stejar răspândeşte în atmosferă circa două kilograme de substanţe (supranumite antibioticele pădurii) care constituie un excelent filtru antibacterian. Inima este influenţată pozitiv de prezenţa stejarului, scade tensiunea arterială, ameliorează somnul şi oxigenarea sanguină. Specialiştii au constatat că, în localităţile aflate în preajma pădurilor de stejar, afecţiunile cardio-vasculare sunt o raritate. Încă din cele mai vechi timpuri s-a observat că ostaşii care se aşezau sub stejari după un marş istovitor, îşi refăceau forţele mai repede. Contactul cu un stejar este folositor în astenie, acţionează asupra aparatului genito-urinar şi e revitalizant pentru persoanele în vârstă. Coaja şi ghinda de stejar au proprietăţi tonice, antifebrile, antiseptice la nivelul florei microbiene intestinale, fiind eficiente în diaree, dizenterie, în combaterea viermilor intestinali. Pudra de scoarţă opreşte hemoragiile nazale. Băile din frunze de stejar aduc vindecare în diverse boli ale pielii, de la ulceraţii, degerături şi până la afecţiunile hemoroidale şi transpiraţie excesivă a picioarelor şi a mâinilor.

Pinul uşurează respiraţia

Pinul, la fel ca toate coniferele, este în permanenţă activ şi are o energie puternică. Este capabil să preia orice depresie sau şoc emoţional. Fitoncidele pe care le emană pinul distrug bacilul Koch, agentul cauzal al tuberculozei, iar cele ale molidului distrug agentul care cauzează difterie. Pădurile de pin, situate la o mare altitudine, conferă o stare de solitudine, de izolare, de revelaţie interioară şi sunt recomandate de psihologi persoanelor cu o puternică forţă interioară, dar sunt contraindicate celor anxioase. Pinul este indicat în bronşite, fluidificând secreţiile bronşice şi calmând tusea, e util în cistite, pielite, uretrite, vaginite, afecţiuni reumatismale, gută, arsuri solare, efectele fiind resimţite mai intens în luna mai, când pinul înmugureşte. Extractele din răşini sunt eficace contra reumatismului, gutei şi a bolilor de piele. Bradul are efect balsamic, decongestionant, antiseptic, fiind folositor în tratarea afecţiunilor respiratorii, e sedativ, fiind recomandat în afecţiuni nervoase şi neurologice, îmbunătăţeşte circulaţia cerebrală, acţionează pozitiv în afecţiuni endocrine, stimulează hematopoieza. Perioada cea mai activă a bradului este în timpul înmuguririi (începutul lui iunie).

Arţarul este activ între orele 6 şi 9. Energia lui reechilibrează organismul din punct de vedere energetic. Frunzele de arţar erau folosite pentru colorarea ţesăturilor în negru. Ceaiul de frunze de arţar calmează durerile de gută. Sau se strivesc şi se aplică pe locul dureros, sub formă de cataplasme. Medicina naturistă recomandă vinul de arţar în dureri, gută, inflamaţii articulare, înţepături de insecte, reumatism.

Foioasele reglează sistemul endocrin

Frasinul purifică foarte bine câmpul energetic şi redresează psihicul. Sub frasin este recomandat să medităm, deoarece ne susţine atenţia concentrată. Cele mai bune ore sunt între 10 şi 12. Foarte mult timp i s-a atribuit acestui copac puteri magice, datorită calităţilor sale curative. Ajută în lupta contra gutei şi a durerilor în colici renale. Seminţele sunt renumite pentru acţiunea diuretică şi afrodisiacă, iar scoarţa ramurilor este febrifugă. Mugurii scad colesterolul, frunzele ajută la îndepărtarea edemelor şi a celulitei. Studii de specialitate arată că efectul vizual al frunzelor foioaselor mişcate de vânt au un impact puternic la nivelul creierului şi al epifizei, cu consecinţe ameliorative asupra psihicului, metabolismului şi a sistemului endocrin.

Ulmul e recomandat în afecţiunile pielii. Frunzele sale au o remarcabilă putere cicatrizantă şi antiinflamatoare. Scoarţa se foloseşte la fabricarea medicamentelor contra hidropiziei, dermatrozelor şi reumatismului. Ceaiul din frunze de ulm ajută la protejarea învelişului stomacului, deoarece conţine un agent antiulcer foarte puternic.

Mălinul e diuretic şi e recomandat contra inflamaţiilor căilor urinare, contra gutei şi artritei.

Fagul are o scoarţă cu proprietăţi astringente şi antiseptice. Foarte eficace pentru dezinfectarea plămânilor, ea se foloseşte în diferite siropuri.

Plimbările în jurul salcâmilor înfloriţi (mai-iunie) au efecte calmante asupra sistemului nervos, datorită uleiului eteric din parfumul florilor.

Sub castani, sporeşte imaginaţia

Castanul sălbatic este activ energetic între orele 12 şi 14. Acest copac stimulează fantezia, dar exagerarea contactului cu castanul poate duce la halucinaţii. De-a lungul secolelor, ţăranii utilizau făina de castan pentru a face pâine. Frunzele castanului dezvoltă o acţiune sedativă asupra organelor respiratorii şi pot vindeca bronşitele şi reumatismul. Folosită ca infuzie, scoarţa are proprietatea de a scădea temperatura. Indiferent dacă este sălbatic sau comestibil, acest arbore reduce durerea şi inflamaţia, îmbunătăţeşte circulaţia periferică, împiedică multiplicarea germenilor. Este indicată plimbarea pe sub castani celor aflaţi în convalescenţă. Credinţa populară spune că acela care poartă în buzunare castane este ferit de dureri reumatice.

Teiul dă o senzaţie de căldură şi pace, fiind puternic activ între orele 1 şi 5. Influenţa lui e mai mare în perioada în care e înflorit. Numit şi copacul uitării, este folositor în insomnie, afecţiuni respiratorii, are efect antispastic, sudorific, calmează colicile abdominale ale bebeluşilor, stimulează evacuarea vezicii biliare, e un bun calmant în conjunctivite, cearcăne, erupţii cutanate. Baia cu flori de tei este reconfortantă. Teiul are efect hipotensiv, fiind un excelent remediu contra stresului şi a oboselii. În antichitate, bolnavilor de epilepsie li se recomanda să doarmă la umbra teilor înfloriţi.

Arinul rămâne în repaus între orele 0 şi 3, în rest este în permanenţă activ. Energia arinului este negativă, deci nu trebuie să ne sprijinim de acest copac. Dar, dacă aplicăm o bucăţică de lemn de arin în zona ficatului, scăpăm de criza biliară. Totodată, arinul ne ajută să ne eliberăm de durerile sufleteşti, iar frunzele lui aplicate pe locul dureros, ajută în reumatism.

Plopul îţi dă energie, apoi ţi-o ia

Plopul are activitate maximă între orele 14 şi 17. Acest copac mobilizează forţele din noi. Dacă îmbrăţişăm plopul pentru câteva minute, scăpăm de oboseală. Dar nu este bine să exageram, deoarece se produce un retur al energiei, ceea ce dă senzaţia de ameţeală. Plopul tremurător are renumele de vampir energetic, aspirînd energia celor ce stau în preajma lui mai mult de 10 minute. Mai ales între orele 13 şi 16. Totuşi, a sta sub acest copac câteva minute poate fi benefic, deoarece va extrage din organismul nostru stresul şi surplusul de energie dăunătoare. În doar 10 minute, lipind de obraz o crenguţă de plop tremurător, putem scăpa de durerea de măsele. De fapt, alină orice durere, în afară de cele de cap şi crizele cardiace. În tradiţia populară, plopul a reprezentat un simbol al vitejiei, iar mugurii de plop purtaţi în dreptul inimii aduceau alinare celor răniţi în dragoste. Plopul are acţiune antiinflamatoare, cicatrizantă, e util în afecţiuni reumatismale, dermatologice (arsuri, plăgi, dermatoze), respiratorii (bronşite acute, tuse) renale.

Salcia se odihneşte între 1 şi 2 şi e maxim activă între 17 şi 20. Are efect calmant, relaxant. În preajma salciei trec senzaţiile de furie şi oboseală. Salcia este capabilă să ne scape de durerile de cap şi să readucă armonia în întregul organism. În general, este un bun analgezic. Salicina conţinută de frunzele şi scoarţa salciei este precursorul aspirinei de astăzi. Încă din antichitate se cunoşteau calităţile sale de a reduce febra şi durerea. Mugurii au efect sedativ. Salcia e bună contra reumatismului, a transpiraţiei picioarelor, stomatită, dureri musculare, insomnie. Decoctul din frunze de salcie ameliorează durerile şi duce la vindecarea bătăturilor.

De ce avem nevoie de silvoterapie?

Silvoterapia este utilă tuturor acelora care din diferite motive înregistrează deficienţe în oxigenarea plămânilor. Dar şi celor care vor să respire o gură de aer curat. Pădurile degajă un aer de o deosebită puritate, chiar şi atunci când sunt în imediata apropiere a oraşelor, a fabricilor sau a străzilor cu trafic rutier intens. Aerul din pădure conţine ioni negativi de oxigen, consideraţi adevărate „vitamine ale aerului“ care activează circulaţia sângelui, cresc numărul globulelor roşii, uşurează respiraţia şi favorizează somnul. De asemenea, stimulează toate funcţiile organelor şi contribuie la întârzierea îmbătrânirii. Pădurea reprezintă şi un excelent mediu pentru mişcare, dar şi oaza de linişte în care putem evada din lumea zgomotoasă. Pădurile joase sunt cele mai vesele şi au efect stimulativ, recreativ, relaxant, în timp ce pădurile din zonele înalte de brad, molid, sunt mai tăcute, induc o stare de linişte, calm profund lăuntric, fiind recomandate persoanelor stresate care s-au confruntat o perioadă de timp cu o stare de tensiune psihică. Pădurea e un magnet verde pentru cei ce vor să-şi încarce bateriile, dar numai dacă o străbatem la pas. Mersul cu bicicleta sau sporturile cu motor nu sînt practici ale silvoterapiei, nu fac decât să tulbure armonia naturii şi să deranjeze atât vieţuitoarele pădurii cât şi pe oamenii care caută pacea, armonia şi sănătatea oferită de copaci, aceşti psihologi şi doctori fără egal.

Pomi vindecători

• Cireş şi vişin: tratarea afecţiunilor cardiace, a diareei, a litiazelor renale.
• Dud: calităţi laxative, antiscorbutice, depurative şi tonice.
• Gutui: calmează tusea, diareea, indicat şi în insuficienţă cardiacă.
• Piersic: bun în caz de reumatism.
• Măslin: scade febra, vindecă hipertensiunea, malaria şi diabetul.
• Alun: efecte în tulburările de circulaţie la nivelul picioarelor.
• Nuc: proprietăţi tonifiante, astringente, hipoglicemiante, depurative şi vermifuge.
• Păr: calităţi dezinfectante, astingente, diuretice, antiinflamatoare, sedative, dizolvă calculii renali.
• Prun: acţiune diuretică, febrifugă, laxativă şi vermifugă.

sursa: https://www.old.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=sanatate&s_id=103738