Începuturile fenomenului turistic din Târgu Ocna se leagă de descoperirea izvoarelor minerale din cadrul arealului viitoarei staţiuni Băile Nastasache, aşezată în nord-vestul actualului oraş, pe arealul Parcului Măgura, la poalele muntelui ononim, ale căror primă menţionare datează din 1846, atunci când revista „Albina românească”, anunţa deschiderea a „două fântâni de apă minerale, de curând descoperite în mahalaua Târgului Ocna”.
Primele analize chimice asupra acestor ape s-au efectuat în 1846 de către doctorul Aga C. Vârnav şi farmacistul Pavlovici, însă abia in 1883, doctorul Samuel Konya publică analiza chimică a tuturor celor 7 izvoare.
Alte analize asupra apelor au fost efectuate în 1888 de către medicul-inspector al staţiunilor balneoclimaterice, atunci când izvoarele au fost cumpărate de primărie, spaţiul verde aferent devenind grădină publică, şi în 1894 de către chimistul V. Buţureanu de la Institutul de Chimie din Iaşi (Saabner, 1906).
După 1890, autorităţile publice locale asigură iluminatul parcului şi a construcţiilor existente, cu lămpi de ulei, construiesc un dig de aliniere a izvoarelor, iar cu această ocazie pun la punct şi sistemul de captare. După amenajările realizate, atât parcul, izvoarele minerale, cât şi cazinoul, devin centru de atracţie pentru tot mai mulţi vizitatori (Stoica, 2008, p. 75).
În anul 1894, V. Buţureanu a realizat cea mai completă analiză a apelor minerale de până atunci, identificând mai multe elemente chimice comune în apele celor şapte izvoare, analiză ce a avut un rol hotărâtor în atribuirea localităţii Târgu Ocna statutul de stațiune balneoclimaterica (Saabner, 1906). În 1912 apar primele băi organizate (40 cabine şi 70 căzi), apa de izvor fiind încălzită cu ajutorul pietrelor de râu înfierbântate, iar în zona centrală existau trei hoteluri, din care unul, în 1900, avea 52 camere, dotări ce au transformat parcul într-un complex balneoclimateric.
În primul război mondial, stabilimentul balnear a fost distrus, dar odată cu redobândirea titlului de staţiune balneoclimaterică, s-a construit unul nou între anii 1927 -1936, care funcţiona doar în timpul verii. În aceeaşi perioadă s-au amenajat şi izvoarele cu ape minerale, iar turiştilor li se asigura cazarea în hotelurile Regal şi Parc.
După cel de-al doilea război mondial, în ceea ce priveşte baza materială turistică, staţiunea poseda un stabiliment de băi cu 14 cabine, un teren de fotbal, baschet, cinematograf (Morariu, 1955).
Climatul de salină a fost pentru prima dată valorificat turistic între 1974 şi 2005, atunci când într-una dintre mine a fost amenajată prima bază de turism a Salinei Târgu Ocna, numită Sanatoriu, unde la adâncimea de 130 metri se tratau boli precum nevroze, maladii provocate de poluare, sindromul de suprasolicitare, cele asmatiforme. În plus, pe lângă posibilitatea de tratament, turiştii aveau şansa să viziteze Muzeul Sării ale cărui exponate ofereau informaţii şi dovezi despre geneza, exploatarea şi prelucrarea sării (http://www.salina.ro/istoric.html). În anul 1966 s-au demarat lucrările pentru deschiderea minei „Trotuş” ceea ce avea să devină principalul sanatoriu din Târgu Ocna. Imediat după inaugurare (1970), încep lucrările pentru mărirea ei, în anul 1984 inaugurându-se galeria Unirea. Opt ani mai târziu, se construieşte o biserică la 240 metri sub pământ ce poarta hramul Sfintei Varvara, ocrotitoarea minerilor, edificiu religios ce va duce la creşterea gradului de atractivitate turistică a minei (http://www.salina.ro/istoric.html).
foto salina actuală
După 108 ani din momentul atribuirii titlului de stațiune de interes local, prin Hotarârea Guvernului nr. 1122/10 octombrie 2002, Târgu Ocna este atestată ca stațiune turistică de interes național.
Din anul 2005, mina Trotuş trece prin lucrări de modernizare din punct de vedere turistic, amenajându-se terenuri de sport (baschet, mini-fotbal, tenis de câmp, tenis de masă), spaţii de joacă pentru copii, puncte de vânzare a produselor alimentare, salon cu patru paturi şi aducându-se aparatură de specialitate pentru intervenţii de urgenţă. De asemenea, este angajat personal format dintr-un cadru medical şi un profesor de sport care întocmesc programul de tratament al turiştilor-pacienţi (http://www.tirguocna.ro/index.php/turism/60.html). Un pas important în evoluţia turismului din Târgu Ocna a avut loc în anul 2005, atunci când autorităţile publice locale au obţinut finanţare europeană pentru proiectul „Dezvoltarea infrastructurii pentru valorificarea şi promovarea potenţialului turistic al staţiuni de interes naţional Târgu Ocna, judeţul Bacău”, în cadrul căruia Parcul Măgura a trecut printr-un proces de modernizare „ce s-a concretizat în amplasarea unor bănci de şedere, în reabilitarea aleilor, în ridicarea unui centru SPA dotat cu o bază de tratament, unde se pot aplica fizioterapia, kinetoterapia, electroterapia, băi galvanice, împachetări cu parafină, dietoterapie, masaje recuperatorii, duşuri subacvatice, tratamente cu aerosoli, drenaje limfatice, în amenajarea izvoarelor minerale (îmbunătăţirea condiţiilor tehnice de exploatare, stocare şi distribuţie) şi a fost înfiinţat un centru de informare turistică” (Plan Strategic de Dezvoltare Durabilă 2007-2013 şi linii directoare 2014-2020 pentru staţiunea Târgu Ocna).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu